Aştept "în aşteptare".
În momentul ăsta am impresia că viaţa este uneori o aşteptare continuă, tot timpul aştepţi ceva, să faci nu ştiu câţi ani, să ajungi nu ştiu unde, să realizezi nu ştiu ce, să îţi cumperi nu ştiu câte chestii şi tot aşa până la aşteptarea morţii, pentru că la final pur şi simplu aştepţi moartea şi eşti pregătit pentru ea de la începutul vieţii... de când afli prima oară că e tragică, când asişti la prima înmormântare din viaţa ta şi în toate aşteptările ştii că va urma un sfârşit care poate te va duce spre o altă aşteptare, mai lungă sau mai scurtă.
3 comentarii:
Pana la moarte...e drum lung.Esti la inceputul vietii,iar viata e splendida.Crede-ma!Asta ti-o spune o femeie ce la inceput s-a speriat putin de drumul asta,insa cand am realizat cate satisfactii(si esecuri..uneori)imi ofera,am luat-o ca atare,o fac eu pe ea,nu ea pe mine...Traieste si bucura-te de tineretea ce-o ai!Ai multe de descoperit....
te pup si scrie doar cand simti sa faci asta,pana atunci traieste clipa!
Da, e drum lung, chiar foarte lung, depinde cum îţi trăieşti viaţa. Eu cred că nici nu am trăit cu adevărat, dar se pare că aşa cum e în viaţă... pot să renasc, să merg pe alt drum.
Va fi o vară specială! :)
la multi ani
Trimiteţi un comentariu